Belsug

Culori şi fum de iarna, plâns de poet,
Compu e rece, pe capete plouă -
Vorbeşte încet, păşeşte încet,
Că totul cade cu o jale nouă.

Vinul, şi mierea, salarul tot
Le-au strâns, pe grabă, cine-a putut...
Tuse, şi plânset directorii scot,
Mergeti oriunde, capuri de lut...

Şi-o păsărică în cladirea brumată,
În liniştea rece, a iarnă-a făcut -
Am strănutat pe-o lentila curată,
Sperantele toate acum au căzut.

A fost odată... va fi odată...
Nu spune Hate, dar spune omul -
Numai acuma e niciodată...
Adânc, sechestrul, închide totul...

Mă duc, tot acolo, în marea clădire,
E ora, de la care rămân închis -
O emoţie... o amorţire...
E iarna... mi-au dat de scris..