Condica vietii

Stiti cum se poate transforma televiziunea in fabrica de vagoane? Simplu! Utilizand procedeul "condica". Sunt sigur ca toti ati auzit de acest mijloc de a face prezenta, insa a evalua oamenii dintr-o televiziune dupa orele lucrate, si nu dupa produsul finit, este o prostie aproape la fel de mare ca instaurarea monarhiei bisericesti la conducerea televiziunii, monarhie care nu permite unuia sa ajunga director decat daca a trecut, in prealabil, prin scoala de popi de la "Cernicsford".

Bineinteles, condica era sfanta, un fel de constitutie a acestei parohii: Templul Fas TV. Aici veneau sa se inchine patriarhului, in fiecare dimineata, enoriasii umili, ascultand predici "topitoare" de coloane si "spalatoare" de creiere. Daruri nu se strangeau, decat eventual prin intarzierea si scaderea nejustificata a salarului. Scadere determinata, bineinteles, de numarul de absente inregistrate in condica "atotstiutoare" de catre Sf. Petru local, zis si Preabucurosul Patriarh.

Daca cineva indraznea sa intarzie la slujba de mai multe ori, era chemat in biroul celui de mai sus, unde i se aratau icoane cu cei sfinti, care nu intarziau niciodata la biserica, si care erau astfel considerati un exemplu pentru "pagani". Pentru sfantul popa si cei din conducere, a fi exemplu se rezuma numai la a predica pios de la capul mesei, moralizand la sfarsit defectele altora, cu diferite aluzii, bine "cosmetizate". Dupa slujba, acesti predicatori renegati se transformau in vampiri, si nu noaptea, ci ziua. Sangele preferat? Cel al enoriasului neajutorat, fara pile la Herr Patron. Cei cu pile primeau un tratament diferit: erau improscati cu noroi, pe la spate, in pelerinajele pe care le facea zilnic patriarhul pe muntele Xedos, unde se intalnea cu patronul pentru a "pune la cale" televiziunea.

Toti enoriasii exclusi din cultul fas tv, paraseau locasul plini de noroi, derutati la auzul cuvintelor: "Daca nu era el, porneam demult emisia!"

Acum e liniste la fas tv. Liniste de mormant, si parca as scrie o poezie de Bacovia:

"Dormeau adânc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint --
Stam singur în cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig --
Stam singur lângă mort... si era frig...
Si-i atirnau aripile de plumb."

In aceste vremuri apocaliptice, legat in lanturi, patriarhul asteapta trecerea celor 1000 de ani, cand va ataca din nou.