Pizza "Lefter"

Zilele treceau iar vaporașul nostru era serios avariat de datorii, înclinându-se pe zi ce trece tot mai mult spre adâncurile uitării. În acele zile de restriște, doar prietenii mai știau de miticul fâs tv și echipajul său de viteji. Marinarii trecuseră la dieta "pită cu apă" și se aruncaseră deja în mare mulți dintre ei, chit că "Iona" era tot la bord, deghizat în costum și ochelari.

Într-o zi, dispeceratul maritim numit CNA a privit cu milă spre vaporașul-cazan și a auzit că la bord stăteau de strajă patru macuri. Probabil că ei când au auzit de macuri s-au gândit la rațe, care "este " înotătoare și "plutește", așa că vrăjită de farmecele patriarhului, "Juji" ne-a acordat permisul de navigare.

La bord, a doua zi dimineață, miros de mâncare. Urc la etaj și ce să vezi, chermeză. Mare ospăț, mare, dar nu înainte de slujbă. Optsprezece (18) pizza ne așteptau burțile înfometate. În sfârșit altceva decât pită cu apă. După îmbrățisări și lacrimi de bucurie, după ce am înfulecat vro 2 pizza Big de unul singur și s-a spart petrecerea, domnu' șofer se apropie încet de administrator și cu o voce suavă îndrăznește să-i ceară 50 lei pentru benzină. Răspunsul? Nu este, nu mai sunt bani. Păi cum să mai fie bani când patronul a sticat peste 700 de lei cumpărând 18 pizza, din care au mai rămas aproape jumate. Jumătate care a dispărut în stil ninja pe mesele celor cu pile.

V-am relatat această întâmplare doar pentru a evidenția managementul haotic și absurd al celor din conducere. Eu rămân la părerea că dacă ar fi fost cine să ne conducă, cu aceiași bani, cu aceleași fonduri și salarii, televiziunea asta ar fi pornit demult.
Degeaba ai bani dacă n-ai cap. Păcat.